Conflictul armat de pe Nistru a fost o tragedie nu doar pentru familiile celor care au decedat în cadrul luptelor sau care s-au întors de pe front schilodiți, dar și pentru apropiații zecilor de soldați care au fost dați dispăruți. La 32 de ani de la declanșarea războiului, ZdG a discutat cu Simion Carp, doctor în drept, profesor universitar și autor al lucrării „Procesul de căutare a polițiștilor, militarilor și voluntarilor dispăruți fără veste în timpul războiului de la Nistru din anul 1992”. Acesta a relatat poveștile câtorva dintre combatanții care nu s-au mai întors de pe câmpul de luptă, unii dintre ei fiind declarați dispăruți fără veste și până astăzi.
Cartea semnată de Simion Carp conține informații despre 20 de soldați, militari și voluntari, care au luptat în războiul de pe Nistru, dar care nu s-au mai întors de pe front. Opt dintre aceștia sunt declarați pierduți fără veste și astăzi.
„Am identificat trei grupuri: o parte care au fost declarați dispăruți fără veste și au fost identificați la scurt timp, între o săptămână și trei luni, un alt grup care a fost identificat mult mai târziu, peste un an – șase ani, și opt persoane care nu au fost identificate nici până la moment”, a punctat Simion Carp.
„Maică-sa nu a mai apucat să-l vadă”
Pentru realizarea lucrării, autorul s-a documentat circa cinci ani, timp în care a consultat documente oficiale, a fost la locurile unde soldații au fost văzuți ultima dată și a discutat cu rudele celor dispăruți. Totuși, nu toți soldații dați dispăruți au rude rămase în viață care să le mai păstreze memoria.
„Printre cei opt este și un voluntar, Iurie Norofean, din Căușeni. Spre regret, i-au decedat și rudele, maică-sa era născută în 1936 și nu a mai apucat să-l vadă. Vă dați seama că nu are niciun mormânt, dar administrația locală i-a dat numele lui unui parc din localitate, care-i păstrează memoria”, a explicat istoricul.
„Bănuim că a fost tortutat, iar cadavrul a fost aruncat în Nistru”
Simion Carp a relatat și povestea unui alt combatant pe nume Ilie Mihalache, din Ungheni, care a fost răpit în timpul conflictului armat.
„Tânărul acesta militar s-a apropiat de un autovehicul să verifice cine sunt persoanele din interior și a fost răpit. Bănuim că a fost torturat și, cum se mai întâmpla uneori, cadavrul a fost aruncat în Nistru”, a afirmat acesta.
„Rudele priveau televizorul acasă și nu își imaginau că fratele lor este acolo”
Un alt soldat dat dispărut este Igor Leu, din Horăști, Ialoveni. Acesta a participat la masacrul de la 20 iunie, când a avut loc cea mai grea luptă din Tighina. Potrivit lui Carp, peste o perioadă mama tânărului a fost chemată pentru a-i recunoaște cadavrul, însă aceasta a spus că nici unul dintre corpurile neînsuflețite care i-au fost puse la vedere nu era al fiului său. O stradă din localitate, de asemenea, a fost denumită în cinstea soldatului.
Valeriu Bugeac din Lărguța, Cantemir, la fel a nimerit la masacrul de pe 20 iunie.
„Rudele priveau televizorul acasă, vedeau cum ard autobuzele și spuneai că nu își puteau imagina că fratele lor este acolo. Se bănuiește că a ars definitv și nu a fost posibil de recuperat cadavrul”, a explicat Simion Carp.
Tot pe 20 iunie a dispărut și Vladimir Gîncota, un carabinier din Costești. Până la moment nu există nicio informație despre acesta, trupul lui fiind, de asemenea, neidentificat până astăzi.
Morminte goale sunt și la Haragîș, Cantemir, localitatea natală a militarului Alexei Balanuță, dispărut și el, și în Gotești, Cantemir, de unde a venit voluntarul Gheorghe Vîlcu, despre care la fel, nu se cunoaște nimic nici acum.
Rudele unor soldați îi mai așteaptă și astăzi
Potrivit istoricului, cel mai dramatic caz este cel al militarului Cernei din Pepeni, care se bănuiește că a nimerit sub bombardamente, fiind „frânt în bucăți”, iar din acest motiv nu a fost posibilă stabilirea identității sale.
„Rudele până astăzi așteaptă și caută. Este un mormânt gol în Pepeni. Este o dramă a oamenilor care de fapt mai așteaptă”, a subliniat Carp.
Acesta a mai remarcat faptul că rudele celor dispăruți nu au putut nici să-i comemoreze, odată ce mergeau zvonuri că unii militari ar fi dezertat. Simion Carp consideră însă că aceste informații nu sunt adevărate. „Trădători nu au fost printre ei sau, cum s-a vehiculat, dezertori”, susține acesta.
Totodată, doctorul în istorie consideră că nu au fost investigate destul aceste cazuri.
„Autoritățille au o datorie față de rude. (…) Unii nici despăgubiri nu au primit. În principiu, au fost lăsați pe cont propriu. Dar menționez că la nivel local rudele și administrația publică locală s-au străduit să le păstreze memoria prin panouri comemorative și monumente”, a declarat Simion Carp.
Potrivit lui, cei dispăruți ar fi putut nimeri sub bombardamnetele de la 19-20 iunie, în timp ce alții ar fi putut fi înhumați în mormintele comune, care la moment sunt neidentificate.
Cea mai eficientă metodă de identificare a cadavrelor, după părerea istoricului, ar fi expertiza ADN, care ar permite stabilirea persoanei chiar și în cazul în care rudele obțin doar fragmentele din corpul decedatului.
Conflictul de pe Nistru a început, oficial, la 2 martie 1992, dar primele ciocniri au avut loc mult mai devreme. La război au participat mii de combatanți, militari și rezerviști ai Armatei Naționale, angajați ai MAI și SIS, sute de voluntari și civili. Tot aici și-au pierdut viața circa patru sute de cetățeni, iar aproximativ 1200 au fost răniți și traumatizați. Acest conflict s-a soldat și cu persoane dispărute, inclusiv din rândul populației civile.
